My life [+16]

Vizitator

Aloha? :3 Deci, eu sunt cam sadica pe la inceput, dar se rezolva pe parcurs. Sper ca e destul de bun si ca nu ma fac de ras ca am aproape 2 ani de scris ficuri si tot nu sunt geniala. Astept pareri. Savurati. :3
My Life

Capitolul 1- It's war!

Trag draperiile oprind razele soarelui sa mai patrunda in camera mea. Intunericul ma inconjoara, furia imi creste in mine. Ma reped catre baie taiandu-mi parul lung intr-un stil cat mai rebel. M-am saturat! M-am saturat sa fiu proasta lui, sa il ador, sa il astept! Nu! De azi voi fii altcineva, cu totul si cu totul mai rea.
Trag incet un cutit din dulapul de sub chiuveta. Analizez suprafata rece a acestuia si incep sa imi tai incet si dureros vena stanga. Raspiratia imi devine scadata si mici siroaie de lacrimi imi uda obrajii palizi. De cate ori am vrut sa fac acest lucru si de cate ori el m-a oprit. S-a jucat cu mine manipulandu-ma, controlandu-ma si ucigandu-mi sufletul. Fiecare moment petrecut cu el a fost doar unul pentru propriai placere. Am fost presul unui om fara suflet care are o multime de fete la picioare si totusi l-am iubit din inima. Acele momente cand imi spunea ca ma iubeste au fost doar minciuni. Mi-e greata de lumea aceasta. Imi doresc sa plec de aici, insa stiu ca peste tot sunt aceeasi oameni. Adolescentii care fac cel mai mare rau sunt considerati ingeri, insa acum pot vedea adevarul. Cand ceva nu merge bine incepi sa te destepti si atunci realizezi cu adevarat ce se intampla in jurul tau.
"You kissed the lips of evil, Two months is all the same!"
Cantecul celor de la Black veil Brides ma trezeste din visare. Apuc telefonul uitandu-ma la numar. Exact cine trebuia sa ma sune, una dintre iubitele lui Shian. Chiar nu mai am chef de acest baiat. Am fost cu el, l-am iubit, m-a aruncat si eu am plecat. Nu am chef sa continui povestea aceasta fara un motiv bine intemeiat. Ar fii doar o pierdere de timp, iar timpul inseamna viata. Cate lucruri marunte pot sa-ti schimbe stilul de a trai. Patul pufos imi intampina coloana care trosneste la acea atingere delicata facandu-ma sa scot un suspin. Oare voi gasi dragostea adevarat vreo data? Putin probabil... Multi mi-au declarat razboi si multi au pierdut in fata mea, insa, acum, eu sunt cea care a cazut sub sabia minciunii. Toate reusitele mele s-au spulberat in scurt timp. Acea putere a disparut fara urma din corpul meu. Sangele inca se mai scurge incet pe asternuturile albe. Oare macar imi mai amintesc versurile ecelei melodii de mult uitate?
-"We make our own way,/ No thoughts of yesterday,/Black hearts of chrome and battle scars!/ The Legacy,/ Born from a dream, /On leather wings, /Rose from the streets, /With the hands of destiny."
Obisnuiam sa le cant impreuna cu un prieten cand eram mica. Mereu acel baiat m-a facut sa rad din toata inima. Zambetul lui care imi dadea de inteles ca nu are nimic sa-mi ascunda si a fost stalpul de la care am invatat multe. Acel baietel a disparat lasand in urma sa unul care are lacrimile mereu in ochi si uraste oamenii din jurul lui. Persevereaza in unele lucruri, insa toate loviturile pe care le-a incasat l-au trantit cu brutalitate la pamant lasandu-l in paragina. De opt ani nu l-am mai zarit pe cel care il astep sa se reintoarca sa ma faca fericita si tot poate voi mai astepta ca oamenii sa uite de incidentul de azi. Ah, cat as vrea sa scap de tine! Tu, Moarte, tot vrei sa ma saruti ducandu-ma in fundul iadului impreuna cu visele mele!
Sar din pat ca arsa cand imi dau seama unde ma aflu si in ce stare sunt. Iau o bucata mare de hartie acoperindu-mi locul care inca sangera oprind lichidul rosu sa se mai scurga si odata cu el sa mor. Suvitele albastre inca mai dorm pe podeaua murdara. Cum de nu am remarcat pana acum ca m-am facut cuminte? Ce pudel mai eram si eu pana acum, insa ora sa vada ei toti cine sunt. O sa tineti minte pentru totdeauna numele Ema.

Vizitator

Foarte interesant. Îmi place,,te pricepi la descrieri ceea ce nu toată lumea se pricepe.Eu personal aştept şi capitolul 2 Zambilici

Vizitator

Capitolul 2- Masca

Intru in clasa unde trebuia sa imi petrec inca trei ani de tortura cu "amicii" mei. E ca la spitalul noua pe aici, dar nu e program de nebunie. Imi trantesc ghiozdanul pe jos langa banca luand loc. Ar fi trebuit sa imi dau seama mai de mult ce mincinosi pot fii barbatii, insa se pare ca iubirea te face oarba din toate punctele de vedere. Iar sunt prinsa in ganduri adanci si iar imi revine acelasi subiect de n-spe mii de ori. Daca las sa se vada ca sufar o sa fiu facuta praf fara ca macar sa pot face ceva. Imi afisez un zambet cat mai convingator pe fata. Macar am o scapare cu acest lucru...
-Oare?
O voce cunoscuta imi sparge tacerea mortala care se facuse in capul meu. Ma intorc si dau de un tip blond cu ochii albastrii ca marea, insa in interior, negrii ca noaptea. Il privesc pret de cateva secunde apoi ma ridic. Simt un mic strigat innauntrul meu. Un mic tremur ma zdruncina. Cine este acest tip si de unde stie ca eu ii mint pe toti? Asta nu e important, sau esential...
- Buna ziua!
Vocea profesoarei se face auzita in toata clasa. Il vad cum se duce catrea ea cu pasi mari si apasati. Diriginta ne zice ca el este nou nostru coleg de clasa si ii face introducerea. Din cate am prins, se numeste Andy si are saisprezece ani, in rest nici nu am mai bagat in seama ce zice profa. Deja mi-am dat seama ca el este acel baiat pe care l-am asteptat, adica un prieten adevarat. Inca mai tin minte cum alergam prin parc impreuna si ne fugaream unul pe altul. Fiecare zi impreuna cu el era atat de minunata si magica,pana cand a plecat din oras. Se aseaza linistit langa mine si isi deschide cartile. Oare el e la fel cum era pe atunci? Oare s-a schimbat? Nu conteaza, o sa vad mai tarziu asta.
Diriga a plecat si am ramas cu doamna de muzica. Aceasta ma intreaba cand va fii razboiul trupelor. Niciodata aceasta "formatie" a mea nu a fost intreaga, iar cel mai rau e ca nici macar un baiat din clasa nu stie sa cante la bas. Ma ridic si conectez microfonul la boxe. Pana acum, colegii nu mi-au auzit vocea si sunt sigura ca o sa inceapa sa rada la un moment dat, insa nici nu-mi pasa. Kiba incepe sa cante la chitara si i-am dat drumul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pass this on as my epilogue
Heartless, selfish, alone they'll fall
Light the match, breathe in deep, I cried
Lock the doors, let them burn inside

Cut off your hands there's no escaping,
Try to get up, to sever the craving!
Redrawn, appease this con
And recess back to what you've become!

Simteam cum inima imi batea mai tare cu fiecare vers. Orice cuvant exprima o razvratire impotriva normalului si in acelasi timp arata viata adevarata. Fiecare cantec de-al meu inseamna o mica poveste traita si dureroasa. Prin acasta melodie reusesc sa-i prives pe toti in ochi. Ascundem cu totii un trecut intunecat si un prezent mai dureros care ni-l facem singuri. Nu voi mai avea de gand sa stau in genunchi pentru nimeni si sa imi calc peste principii. Nu voi mai cadea pentru baieti in depresie. Cand ma voi vindeca, va promit tuturor ca o sa va fac viata un chin. Jur!

Da, stiu! Nu am mai scris de mult, dar am adus urmatorul capitol. Enjoy (:!

Vizitator

Abia acum am citit şi eu ,inresant şi din nou aştept următorul capitol să vedem ce se mai petrece... îţi dau un sfat : eu zic că mai bine sună 'de nenumărate ori' decât 'de n-spe mii de ori'